În ingineria securității la incendiu există doi termeni care se utilizează astăzi în paralel și ce caracterizează materialele de construcție în funcție de modul în care se comportă sub acțiunea focului și cum participă la dezvoltarea incendiului.
Acești doi termeni sunt: clasa de reacție la foc și clasa de combustibilitate.
Clasa de combustibilitate
Clasa de combustibilitate reprezintă caracteristica unui material sau element, exprimată prin nivelul parametrilor specifici, determinați în urma unor încercări standardizate. Combustibilitatea unui material de construcție reprezintă capacitatea acestora de a se aprinde și arde în continuare contribuind la creșterea cantității de căldură dezvoltată în cadrul unui incendiu.
În funcție de comportarea la foc materialele de construcție pot fi materiale incombustibile, care nu ard deloc, materiale greu combustibile, ce au un aport redus la dezvoltarea incendiului și materiale combustibile.
Din punct de vedere a combustibilității materialele de construcție se împart astfel:
C1(CA2a)- neinflamabile
C2(CA2b)- dificil inflamabile
C3(CA2c)- mediul inflamabile
C4(CA2d)- ușor inflamabile.
Materialele incombustibile sunt încadrate în clasa C0(CA1).
Clasa de reacție la foc
Clasa de reacție la foc este cumva similară clasei de combustibilitate însă acest termen a fost introdus ca urmare a intrării în Uniunea Europeană pentru armonizarea modului de încadrare.
Directiva 89/106/CEE referitoare la produse pentru construcţii stabileşte reguli cu valabilitate generală pe teritoriul Pieţei interne comunitare privind libera circulaţie a produselor pentru construcţii: cerinţele esenţiale, specificaţiile tehnice de referinţă, sistemele de evaluare a conformităţii, organizarea instituţională necesară.
Clasa de reacţie la foc cuprinde nu numai comportarea la ardere, dar şi fluxul de căldură degajat, emisia de fum şi gaze de ardere, radiaţia de căldură, propagarea flăcării etc.
Sistemul de clasificare privind reacţia la foc are la bază contribuţia produsului în utilizarea finală la iniţierea şi propagarea incendiului în camera focarului sau într-o cameră dată.
Prin comportare la foc se înţelege schimbarea sau menţinerea proprietăţilor fizice şi/sau chimice ale unui produs expus la foc.
Reacţia la foc reprezintă comportarea unui material care, prin propria sa descompunere, alimentează un foc la care este expus în condiţii specificate.
Clasele de reacţie la foc sunt expresii cantitative formulate în termeni de performanţă pentru modul de comportare a produselor la acţiunea focului, în condiţii de utilizare finală, structurate într-o serie de niveluri de performanţă.
În sistemul de clasificare european pentru reacţia la foc, un produs pentru construcţii poate fi încadrat în următoarea euroclasă: A1, A2, B, C, D, E şi F [4]. Acest simbol trebuie urmat de indicativele s1, s2 sau s3, şi respectiv d0, d1 sau d2.
Primul parametru indică emisia fumului iar al doilea producerea de picături la acţiunea unei flăcări pilot.
Parametrul „s” este deosebit de important, ştiut fiind faptul că din statistica europeană, la incendiile produse în U.E, fumul a provocat peste 60% din totalul victimelor.
Trecerea de la Clasa de Combustibilitate la Clasa de reacție la foc
