Să presupunem că avem o clădire de locuinţe Parter+3Etaje+Mansardă(acoperiş de tip şarpantă).
Structura principală de rezistenţă, inclusiv a mansardei(excepţie şarpanta), este din cadre din beton armat şi planşee din beton armat.
Uzual, elementele din beton armat corect dimensionate încadrează construcţia în G.R.F. I, ele având în general o rezistenţă la foc mai mare de 180 minute.
După cum se ştie gradul de rezistenţă la foc este dat de cel mai slab element ce determină încadrarea, element care trebuie să îndeplinească atât condiţii de combustibilitate ci şi pe cele de menţinere a cerinţelor minime o perioadă determinată de timp.
Presupunem că pereţii exteriori şi interiori(cu rol în securitatea la incendiu) sunt realizaţi din cărămidă cu o grosime de cel puţin 25cm, rezultă că avem cel puţin EI180, deci condiţiile pentru G.R.F. I sunt îndeplinite.
În acest caz elementul care va determina încadrarea va fi structura de rezistenţă a acoperişului(şarpanta).
Vom avea astfel:
- G.R.F. II – doar dacă se vor monta grinzi metalice;
- G.R.F. III -doar dacă se vor monta grinzi de lemn ignifugat, corect dimensionate ca să poată asigura o rezistenţă de cel puţin 15 minute(calculul de rezistenţă se face de un structurist pe baza eurocodului, de cele mai multe ori cu un program software);
- G.R.F. IV- dacă se vor monta grinzi de lemn neignifugat.
În cazurile de mai sus combustibilitatea este cea care face diferenţa, presupunând că din calculul structural s-ar asigura condiţiile de rezistenţă 15 minute(creşterea grosimii elementului).
Astfel: lemnul, indiferent de cât de bine l-am ignifuga sau proteja nu poate îndeplini niciodată condiţiile pentru G.R.F. II deoarece nu asigură combustibilitatea C1(la moment nu există astfel de structuri de lemn, eventual doar cele laminate, prelucrate în fabrică, dar nu am cunoştinţă nici de acestea).
Dacă lemnul este ignifugat el va asigura condiţiile specifice pentru combustibilitate C2, specifică G.R.F. III.
Dacă lemnul nu este ignifugat el asigură condiţiile pentru G.R.F.IV, respectiv C3.
ATENŢIE: Protejarea elementului structural cu elemente nestructurale care îi cresc rezistenţa la foc nu determină schimbarea de încadrare în clase combustibilitate, motiv pentru care măsura nu este suficientă. Combustibilitatea este strict a elementului, nu a sistemului. Cu toate acestea, măsura poate fi considerată una compensatorie pentru a se cere criteriile specifice unui grad de rezistenţă la foc mai mare.
Spre exemplu: dacă la o şarpantă de lemn aplicăm la partea inferioară un placaj cu gips carton rezistent la foc 30 de minute nu înseamnă că s-a schimbat clasa de combustibilitate a şarpantei de lemn: ea rămâne tot C3. Ceea ce creşte este: rezistenţa în timp.