Pe 17 ianuarie 2017 o clădire cu 17 niveluri s-a prăbușit în Teheran. Evenimentul a avut loc după ce un incendiu puternic s-a declanșat la ultimele etaje ale clădirii.
La un moment dat părea că incendiul este sub control și poate fi stăpânit când, pe neașteptate, clădirea s-a prăbușit, evenimentul soldându-se cu zeci de morți.
Construcția de față, așa cum se vede din imagini, era una cu structură metalică. În general structurile înalte se fac cu structură de rezistență din elemente metalice datorită rezistenței mult mai bune a oțelului în condiții normale de exploatare sau la seism, rezultând astfel secțiuni mai mici ale elementelor.
Însă marele dezavantaj al metalului constă în faptul că își păstrează capacitatea de rezistență proiectată cam până la 200 de grade celsius după care are loc o scăderea bruscă, ajungând la pierderea integrală atunci când se ating 400 de grade celsius în masa elementului. La 400 de grade celsius oțelul nu mai este nici autoportant, fiind ușor maleabil.
Tocmai de aceea în cazul structurilor metalice, mai ales la clădirile înalte și foarte înalte, se impune necesitatea protejării acestora la temperaturi înalte. Protejarea structurii metalice se poate face în diferite moduri printre care: aplicarea de vopsea termospumantă de protecție, aplicarea de torcret termoizolant, aplicarea unei termoizolații incombustibile de protecție, protejarea cu alte materiale de construcții cum ar fi betonul armat, zidărie, gips-carton, etc… toate în soluții certificate.
Soluția de creștere a secțiunii pentru creșterea capacității portante la incendiu nu este una rațională deoarece metalul are o conductivitate termică mare iar temperatura se transmite aproape instantaneu între suprafață și interiorul elementului.
Aplicarea de vopsea sau torcret, sau alte soluții similare prezintă, însă un mare dezavantaj: durata de viață este scurtă căci vopseaua îmbătrânește și soluția nu mai poate fi certificată. În general termenul mediu de reaplicare este de 5 ani, motiv pentru care elementele trebuie menținute vizibile și neacoperite de finisaje, căci altfel nu se mai poate aplica soluția.
Proiectanții trebuie să conceapă soluții pentru menținerea caracteristicilor construcției pe toată durata de viață, care este de cel puțin 50 de ani. Acesta este motivul pentru care o vopsea termospumantă trebuie reaplicată periodic.
Responsabilitatea asigurării condițiilor structurale revine proiectantului de structură. Nu este suficient ca acesta să proiecteze clădirea să reziste în exploatarea normală sau în timpul unui seism ci și atunci când are loc un incendiu.
Cu toate acestea, în cazul clădirii de mai sus este posibil ca toate condițiile să fi fost îndeplinite. Așa cum în calculul structural o clădire nu se poate calcula la orice acțiune posibilă, tot așa și în cazul incendiului clădirile se proiectează la niște condiții specifice. Astfel trebuie de știut faptul că în general clădirile înalte și foarte înalte sunt proiectate să reziste la foc cel puțin 120 / 150 de minute în cazul stâlpilor și 45 / 60 minute în cazul planșeelor. Ce înseamnă acest lucru? Că după 45 de minute planșeele pot colapsa căci ele nu au fost proiectate să țină mai mult de atât. Deci condiția de proiectare și ceea ce garantează structuristul este că nu vom avea un colaps mai devreme de 45 de minute, nu că acea clădire nu va se va prăbuși niciodată în caz de incendiu.
Tocmai de aceea în cazul acestui timp de clădire trebuie știut de către echipa de pompieri că intervenția trebuie să se facă numai din exterior iar persoanele trebuie imediat evacuate. Nu se face intervenția din interior deoarece chiar dacă avem o clădire la care doar un nivel parte afectat poate interveni colapsul acelui nivel cu prăbușirea totală a clădirii.
În România soluția de structură metalică se folosește în general la clădirile de producție și depozitare. În cazul clădirilor civile majoritatea acestora sunt realizate din materiale tradiționale, adică din beton armat și zidărie. Trebuie știut că aceste construcții rezistă foarte bine și mai mult de trei ori fără nici o altă măsură suplimentară datorită faptului că situația de încărcare dată de seism este mai exigentă decât rezultatele pentru gruparea de încărcări care cuprinde și focul.