6.2.7. Conductele de aer, piesele speciale şi auxiliare confecţionate din materiale plastice nu se utilizează în: clădiri înalte şi foarte înalte, săli aglomerate, clădiri pentru persoane care nu se pot evacua singure, clădiri cu mărfuri de valoare deosebită, laboratoare cu pericol de incendiu, clădiri cu persoane cazate temporar, încăperi cu risc de incendiu mare şi foarte mare.
6.2.8. (1) La utilizarea conductelor de aer şi a pieselor speciale din materiale plastice în încăperi cu risc de incendiu mare şi foarte mare, acestea trebuie să fie din clasa de rezistenţă la foc A(1) sau A(2-s1,d0). (2) Utilizarea conductelor de aer şi a pieselor speciale din materiale plastice pentru funcţionarea în medii corozive, în încăperi cu risc foarte mare de incendiu, este permisă cu condiţia ca materialul folosit la confecţionarea acestora să fie ignifugat în masă, autostingător, iar la ardere să nu producă căderea de picături aprinse.
6.2.37. (1) Nu se recomandă traversarea pereţilor şi planşeelor antifoc cu conducte de ventilare. În cazul în care aceste traversări nu se pot evita, se iau următoarele măsuri pentru evitarea propagării incendiilor: a) la trecerea prin pereţi sau planşee, conductele de ventilare se execută din materiale incombustibile [A(1),A(2-s1,d0)] care asigură rezistenţă la foc EI (i<->o) egală cu cea a peretelui sau planşeului străpuns; b) la trecerea prin pereţi şi planşee, golul din jurul conductei de ventilare se etanşează cu materiale având rezistenţa la foc (EI) egală cu rezistenţa la foc (REI/EI) a peretelui sau planşeului traversat; c) în interiorul conductelor de ventilare, în dreptul traversării pereţilor şi planşeelor se prevăd clapete antifoc, de regulă cu rezistenţa la foc egală cu a elementului traversat EI-S(i<->o), ho, respectiv EI-S(i<->o), ve, dar nu mai mult de EI-S 240 (i<->o), ho sau ve. (2) La pozarea conductelor de ventilare în ghene verticale şi orizontale se respectă prevederile specifice din reglementările tehnice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor.Condiţii speciale pentru conductele de ventilare care sunt utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu.
Condiţii speciale pentru conductele de ventilare care sunt utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu
6.2.38. (1) Instalaţia de ventilare a clădirii poate fi utilizată şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu, numai dacă îndeplineşte condiţiile specifice ambelor funcţiuni. (2) La proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare care sunt utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi se respectă prevederile prezentei reglementări tehnice şi prevederile specifice ale reglementărilor tehnice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor. (3) În cazul în care conductele de ventilare sunt folosite şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) conductele de introducere a aerului şi de evacuare a fumului în caz de incendiu, trebuie să fie realizate din materiale cu clasa de reacţie la foc cel puţin A(2-s2,d0) şi etanşe la foc E 15-o-i, ve sau ho în interiorul încăperii care se desfumează. La trecerea acestor conducte (tubulaturi) prin alte compartimente ale clădirii sau prin alte destinaţii, acestea trebuie să fie rezistente la foc cel puţin EI 60 ve sau ho; b) secţiunea lor va fi egală cu cea a gurilor la care sunt racordate; c) raportul dintre laturile secţiunii conductelor nu va fi mai mare de 2. (4) Racordurile dintre ventilatorul de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi conductele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să fie realizate din materiale cu clasa de reacţie la foc A1 sau A(2-s2,d0).
6.2.39. Intrarea în funcţiune a sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu dintr-un compartiment de incendiu al clădirii, va întrerupe automat ventilarea mecanică normală a clădirii. Fac excepţie situaţiile în care instalaţiile au elementele componente comune, în acest sens realizându-se întreruperea ventilatoarelor utilizate doar pentru ventilare – climatizare.
6.2.40. La treceri prin elementele de construcţie, protecţia conductelor de evacuare se realizează astfel încât să fie satisfăcute următoarele condiţii: a) să aibă rezistenţa la foc egală cu cea a elementului traversat, dar nu mai mult de 240 min; b) la trecerea prin plafon fals, conductele trebuie să aibă aceeaşi rezistenţă la foc; rosturile de trecere se etanşează cu materiale rezistente la foc cu aceeaşi performanţă a conductelor; c) la racorduri, conductele şi clapetele rezistente la foc trebuie să fie cu aceeaşi performanţă.
6.2.41. Conductele (canalele) de ventilare colectoare verticale vor fi realizate cu pereţi rezistenţi la foc EI 120 atunci când străbat alte niveluri, compartimente de incendiu ale clădirii sau încăperi cu alte destinaţii.
6.2.42. (1) La intrarea conductelor de ventilare de la fiecare nivel al clădirii în conductele verticale de evacuare a fumului sau în conductele de introducere a aerului, se prevăd voleţi rezistenţi la foc: EI 60 la cele de evacuare şi voleţi etanşi la foc E 60 la cele de introducere a aerului. Toţi voleţii vor fi cu acţionare automată în caz de incendiu. Gurile pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi trebuie amplasate la partea superioară a încăperilor, în treimea superioară a înălţimii încăperii, în acoperiş sau în plafon, situate la peste 1,80 m faţă de pardoseală, distanţă măsurată de la partea inferioară a gurii de evacuare a fumului. (2) Gurile de introducere a aerului se dispun la partea inferioară a spaţiilor care se desfumează, cu marginea lor superioară la maximum 1 m faţă de pardoseală.
6.2.43. Componentele utilizate pentru montarea conductelor pe structură trebuie să asigure sprijinirea conductelor pentru o perioadă de timp cel puţin egală cu rezistenţa la foc a conductelor.
6.2.44. Pentru a împiedica deversarea fumului şi gazelor fierbinţi dintr-o zonă de control a fumului în alta, prin conductele de ventilare, trebuie să se instaleze clapete de fum (voleţi) la limitele zonelor de control al fumului. Acestea trebuie să funcţioneze la primirea unui semnal care este emis de sistemul de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu. Alternativ proiectantul sistemului de control al fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să demonstreze prin calcul că nu este posibilă trecerea fumului de la o zonă de control al fumului, în alta.
Clapete antifoc şi de desfumare
6.2.74. Clapetele antifoc se prevăd pentru a împiedica propagarea focului prin conducte de aer şi se montează în condiţiile prevăzute în reglementările tehnice specifice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor şi ale prezentei reglementări tehnice.
6.2.75. Clapetele antifoc pot fi acţionate acţionate de elemente fuzibile, electromagneţi sau motoare electrice.
6.2.76. Pentru clădirile care au instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor integrate trebuie utilizate clapetele antifoc acţionate de electromagneţi sau motoare electrice. Poziţia clapetei antifoc va fi indicată pe corpul acesteia. Acţionarea acestora se va face automat de la încăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare (centrală de semnalizare) sau manual, în conformitate cu scenariul de securitate la incendiu.
6.2.77. La clădirile cu instalaţii de stingere şi semnalizare supravegheate de la un dispecerat, clapetele antifoc trebuie să dispună de posibilitatea de transmitere a poziţiei lor la centrala de semnalizare şi stingere a incendiilor.
6.2.78. Clapetele antifoc acţionate cu element fuzibil se montează în tubulatură astfel încât elementul fuzibil să fie spălat de curentul de aer în condiţiile şi cu viteza peste valoarea minimă stabilită la omologarea clapetelor. În acest scop, lungimile de conductă rectilinie în amonte şi în aval de clapetă, precum şi forma pieselor de racord dintre corpul clapetei şi tubulatură se stabilesc astfel încât perturbaţiile în curgerea aerului să nu influenţeze modul de spălare cu aer a elementului fuzibil.
6.2.79. Datele tehnice privind elementele fuzibile sau materialul pentru elementele fuzibile, folosite la clapetele antifoc trebuie să fie incluse în documentele emise de producător privind temperatura de topire.
6.2.80. Temperatura de topire a fuzibilului clapetei antifoc trebuie să fie mai mare cu 20 – 30°C faţă de temperatura de regim din interiorul conductei de aer respective.
6.2.81. Clapetele antifoc montate în instalaţii care vehiculează aer încărcat cu particule vor fi prevăzute cu mijloace pentru curăţarea periodică a elementului fuzibil sau a dispozitivului de acţionare de impurităţile depuse.
6.2.82. Clapetele antifoc se vor monta pe cât posibil, după peretele rezistent la foc, în sensul de curgere al aerului, astfel ca electromagneţii sau motoarele electrice de acţionare a acestora să fie pe partea protejată de foc a clapetei.
6.2.83. Pentru realizarea instalaţiilor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se vor utiliza clapete de desfumare, voleţi de desfumare şi clapete, în conformitate cu reglementările tehnice spesifice privind securitatea la incendiu a construcţiilor şi ale prezentei reglementări tehnice.
6.2.84. În cadrul unei clădiri, acestea vor avea acelaşi tip de acţionare ca şi clapetele antifoc, pentru a putea fi integrate în sistemul de semnalizare a incendiilor.
6.2.85. (1) Dispozitivele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se montează în poziţia normal deschis. Amplasarea acestora se face considerand una din situaţiile: met 1,2,3, în conformitate cu scenariul de securitate la incendiu. Acţionarea se face în acelaşi mod ca şi al clapetele antifoc. (2) În cazul în care clădirea este alcătuită din mai multe compartimente de incendiu iar alarmarea se realizează diferenţiat pentru asigurarea cu prioritate a utilizatorilor din compartimentul în care a fost detectat incendiul, detectoarele de fum acţionează clapetele antifoc sau de fum de pe conductele de introducere sau de extracţie, necesare pentru realizarea separării compartimentului de celelalte spaţii ale clădirii. În acest caz, detectoarele de fum trebuie amplasate în interiorul conductelor. Amplasarea acestora trebuie făcută astfel încât să se asigure că fumul nu va trece prin elementele rezistente la foc, prin sistemul de ventilare/climatizare.
6.2.86. Montajul clapetelor antifoc şi de desfumare se face astfel încât mişcarea acestora să nu fie împiedicată de conducta de ventilare la care se racordează.
6.2.87. După montarea clapetei antifoc şi de desfumare, înainte de darea în exploatare a instalaţiei, se va controla modul de lucru al organelor de închidere automată, prin simularea condiţiilor care provoacă închiderea. Este recomandabil ca aceste simulări să poată fi efectuate periodic prin centrala de semnalizare a incendiilor.
6.2.88. Închiderea clapetei antifoc cu acţionare cu element fuzibil, va comanda printr-un sistem de blocaj oprirea ventilatorului care vehiculează aerul prin conducta de ventilare.
6.2.89. Clapetele antifoc vor avea rezistenţa la foc prevăzută la pct. 6.2.37 din prezenta reglementare tehnică.
6.2.45. Toate clapetele (voleţii) de control al fumului din acea parte a sistemului de ventilare care corespunde zonei de control al fumului afectate, trebuie să între în funcţiune, în poziţiile lor operaţionale în caz de incendiu, simultan cu ventilatoarele de extracţie.
6.7.5. (1) Încăperile centralelor de ventilare sau climatizare se separă funcţional şi constructiv faţă de restul clădirii prin elemente de delimitare având clasa de reacţie la foc A(1) sau A(2) şi rezistenţa la foc de minimum EI60 pentru pereţi şi REI60 pentru planşee, respectiv EI1 30 -C şi dispozitiv de autoînchidere sau închidere automată pentru uşi.
(2) La clădirile cu înălţimi diferite, în cazul în care încăperea centralelor de ventilare sau climatizare sau unităţile exterioare sunt amplasate pe acoperişul clădirii mai joase, acestea trebuie să fie dispuse la o distanţă de cel puţin 4m faţă pereţii exteriori ai clădirii mai înalte, dacă în aceştia sunt prevăzute goluri; În situaţia în care nu se poate respecta distanţa menţionată se iau măsuri pentru pentru asigurarea rezistentei la foc de cel puţin REI 60 minute a pereţilor şi protejarea golurilor din aceştia cu elemente EI-45-C la spaţiile aferente echipamentelor de ventilare-climatizare sau la clădirea mai înaltă; acoperişul încăperilor centralelor de ventilare sau climatizare trebuie să fie cu rezistenţa la foc de minimum R 60 şi invelitoare A1, A2-s1,d0 sau B-s1,d0 în cazul asigurării măsurilor de limitare a propagării incendiului la aceste spaţii.
(3) Ventilatoarele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să fie instalate fie la exteriorul clădirii, fie într-un spaţiu tehnic, separat de restul construcţiei prin pereţi şi planşee realizate din produse din clasa de reacţie la foc A(1) sau A(2) cu rezistenţa la foc REI 60. Uşa de acces va fi rezistentă la foc EI1 30-C cu dispozitiv de autoînchidere sau închidere automată. Ventilarea spaţiului va fi corespunzătoare diverselor echipamente din încăpere.