Construcțiile realizate cu structura din lemn nu pot fi utilizate pentru orice regim de înălțime. Normele privind securitatea la incendiu limitează numărul de niveluri supraterane admise pentru clădirile ce au structura de rezistență din lemn.
În România cel mai utilizat lemn este cel de rășinoase și foarte rar se utilizează și alte tipuri de arbori. Cu toate acestea numărul de niveluri nu diferă în funcție de tipul de lemn utilizat.
O construcție din lemn în general se încadrează în gradul V de rezistență la foc, adică elemente de construcție ce nu au performanță la foc dovedită.
Sigur că se poate opta pentru ignifugarea structurii și atunci crește performanța la incendiu, dar o clădire se proiectează cu o durată de viață de cel puțin 50 de ani. În toată această perioadă clădirea trebuie să își mențină performanțele și să îndeplinească condițiile și criteriile minime impuse de cerințele fundamentale.
Soluțiile utilizate pentru ignifugare nu pot asigura însă o durată atât de mare de protejare. În general tratamentul trebuie să fie aplicat după o anumită perioadă de ani, de regulă după 5 ani. Cum funcționează ignifugarea? În timpul unui incendiu materialul ignifugant cu care s-a protejat elementul de lemn se evaporă sub acțiunea temperaturilor înalte. În acest fel concentrația de oxigen la suprafața lemnului scade, îngreunând arderea. Mai există și un al doilea efect, acela al scăderii combustibilității materialului lemnos, dar pe măsură ce lemnul este supus temperaturilor înalte sau arde, această calitate se pierde.
De cele mai multe ori structurile de lemn se închid cu finisaje. Acest lucru înseamnă că expiră perioadă de valabilitate a ignifugării și nu se mai poate aplica un nou tratament. Deci putem spune că nu am asigurat performanțele pe toată durata de viață a clădirii.
Tocmai de aceea se consideră că aceste clădiri nu au performanțe la foc și se încadrează în gradul V de rezistență la foc. Încadrarea în grade de rezistență la foc a clădirilor se face în funcție de performanțele de rezistență la foc, în care I reprezintă clădirile cele mai sigure iar V sunt clădirile cele mai puțin sigure.
Reglementările specifice limitează numărul maxim de niveluri după doi parametri: funcțiunea și gradul de rezistență la foc.
Astfel că pentru clădirile de locuit se admit două niveluri supraterane. Atenție că subsolul nu se cuprinde în acest număr, în schimb demisolul da deoarece este considerat nivel suprateran. Așa că putem realiza locuințe cu structura de rezistență din lemn care să fie cu regim de înălțime parter, parter și mansardă sau parter și etajul 1.
Normativul stabilește că prin excepție și prin asumarea de către beneficiar se poate opta pentru un nivel suplimentar dar prin luarea de măsuri suplimentare. Dar trebuie să fim atenți în aplicarea acestei măsuri căci excepția nu trebuie să devină regula, iar beneficiarul își asumă acest lucru, adică este dispus să plătească ci bani și ani eventuale pagube materiale sau umane cauzate de un eventual incendiu.
În cazul clădirilor de învățământ, altele decât creșele și grădinițele, a clădirilor de turism, muzee și expoziții nu se admite decât un singur nivel.